E complicat, la cate imi trec prin minte in ultima vreme. Ma gandeam spre exemplu, ca noi (si eu, si tu, si toti) am uitat ca suntem oameni. Sau poate nu am stiut niciodata. Cand eram mici am fost invatati sa-i ajutam pe cei din jur, sa intindem oricui o mana de ajutor, sa sarim in ajutorul celorlalti, apropiati sau nu...
Ne uitam in jur, priviri ostenite, fete aspre care au uitat zambetul, bolboroseli violente... Unde este lumina din ochii copilariei? Cand am intins o mana de ajutor ultima data cuiva? Can am ajutat o batrana sa isi care sacosele? Cand am cumparat o paine unui sarac?
Un om intins pe strada,ne uitam surprinsi ca un gest neasteptat ne intrerupe sirul gandurilor si pasilor pe caldaram, ne uitam la el, o clipa, asteptam, ce sa facem?? un impuls de a ne apleca sa aflam ce e cu el, sa il ridicam, sa il ajutam, si apoi, stupoare! nimic, nu facem nimic, plecam mai departe, cu lasitatea pe uirmele noastre...
De ce sa incurcam cu complicatiile inerente- daca sunam salvarea/ politia/ pe cineva vom fi prinsi intr-un virtej de hartogaraie, explicatii, declaratii, iti cheltui timpul, energia ... poate intri intr-o incurcatura si mai mare... mai bine nu, sa trecem peste, mai departe in viata noastra banala spre locul caldut si cunoscut...
