Una, alta

E complicat, la cate imi trec prin minte in ultima vreme. Ma gandeam spre exemplu,  ca noi (si eu, si tu, si toti) am uitat ca suntem oameni. Sau poate nu am stiut niciodata. Cand eram mici am fost invatati sa-i ajutam pe cei din jur, sa intindem oricui o mana de ajutor, sa sarim in ajutorul celorlalti, apropiati sau nu...
Ne uitam in jur, priviri ostenite, fete aspre care au uitat zambetul, bolboroseli violente... Unde este lumina din ochii copilariei? Cand am intins o mana de ajutor ultima data cuiva? Can am ajutat o batrana sa isi care sacosele? Cand am cumparat  o paine unui sarac?
Un om intins pe strada,ne uitam surprinsi ca un gest neasteptat ne intrerupe sirul gandurilor si pasilor pe caldaram, ne uitam la el, o clipa, asteptam, ce sa facem?? un impuls de a ne apleca sa aflam ce e cu el, sa il ridicam, sa il ajutam, si apoi, stupoare! nimic, nu facem nimic,  plecam mai departe, cu lasitatea pe uirmele noastre...
De ce sa incurcam cu complicatiile inerente- daca sunam salvarea/ politia/ pe cineva vom fi prinsi intr-un virtej de hartogaraie, explicatii, declaratii, iti cheltui timpul, energia ... poate intri intr-o incurcatura si mai mare... mai bine nu, sa trecem peste, mai departe in viata noastra banala spre locul caldut si cunoscut...

Caught

Suntem toti prinsi in fire invizibile de nerv si energie pulsand continuu, suntem legati si incalciti irn intamplari si trairi si lucruri si iubiri si credinte si vise ruinate, educatie si bun simt, sau poate bruma de normalitate...nici nu mai stim ce suntem de fapt. O prietena traieste pe marginea depresiei ( deja i s-au prescris antidepresive si somnifere), e bine ca a ajuns la medic sa isi trateze nesomnul cronic. Ea este toata un strigat ...de ajutor, de revolta, de durere, de neputinta, cu doi copii la scoala, cu un sot abrutizant, dependenta financiar de el, nu a lucrat niciodata desi f educata ( facultate+ MBA)- ptr ca nu i-a dat el voie ( ,,cum sa-si bata aia joc de tine pe acolo-  mai bine stai acasa). Nu , sa sa nu credeti ca ea chiar nu a facut nimic- in timp ce el era la munca, ea a construit 2 case, da, s-a ocupat sa construiasca o casa unde sa locuiasca familia si o casa ptr inchiriere sa asigure un venit suplimentar familiei. Negociat cu arhitect, costructor, turnat betoane, instalatii, pereti, moloz, autorizatii, dat afara/angajat munctori, supravegheat lucrari iarna si vara), conectare utilitati, geamuri, usi, parchet, culoarepereti, mobila, etc, tot numai ea. Femeie.  Copii- dusi /adusi zilnic la scoala, meditatii, tenis, competitii... Facturile toate platite de ea, mancarea in casa, etc
Si acum ii e frica sa iasa din cosmarul in care traieste de cativa ani... El nu apreciaza nimic din ce a facut, a lovit-o, o jigneste de fata cu copii, mama ei nu mai are voie sa vina sa-si vada nepotii crescuti de ea!!!
Solutia - cufundarea in depresie si autosubminarea increderii de sine... Cum s-o ajut? Cum sa o fac sa viseze din nou?

Astazi am alergat dupa o lunga perioada ( mai mult de doua luni). Ma simt excelent, uitasem cum e! Pauza nu s-a datorat unei motivatii solide, lenea, nepasarea si comoditatea si-au dat mana- rezultatul -3 kg peste. Asa ca astazi, dupa o dimineata placuta ( mani+pedi) +intalnire cafea cu o prietena, am ajuns acasa, mi-am pus costumatia de alergat ( by the way, pantalonii imi veneau cam fix, 2 kg mai mult si ar fi crapat pe mine). si am alergat 30 de min ( desi imi propusesem o ora). Aveam vitaamine si pt o ora dar m-am gandit sa o iau usor, sa las muschii sa-si aduca aminte cum e sa muncesti... asa ca maine, o ora!

Uneori pierd sirul zilelor, nu mai stiu daca este joi sau vineri, se intampla din ce in ce mai des, poate pentru ca toate zilele sunt la fel? poate pentru ca , mai devreme sau mai tarziu zilele celorlalti seamana, mai mult sau mai putin , cu zilele noastre?

Buna dimineata!

Si o cana de cafea, buna, tare, aromata!

• Nu prea inteleg cum functioneaza treaba asta cublogul, iti creezi un blog, pe cont gmail si dupa 2 ore nu-l mai gasesti! Cum vine asta?